LOADING

Type to search

Care va fi soarta plasticului?

Ambalaj Analiză Business Editorial Featured Stiri studiu Tehnic

Care va fi soarta plasticului?

Irina Tomsa iulie 25, 2019
Share

Plasticul a devenit în opinia publică inamicul public numărul 1 care agresează mediul, sănătatea oamenilor și a viețuitoarelor, întreaga planetă. ONG-urile strigă, lumea se panichează, Uniunea Europeană stabilește obiective, marile companii își doresc fiecare să fie prima care să vină cu ambalaje cât mai eco-friendly, nu doar pentru gloria inovației, ci și pentru că consumatorii sunt dispuși să plătească în plus.

În momentul de față se cercetează două direcții: înlocuirea cu alte materiale și căutarea unor variante de plastic 100% reciclabil pentru toate aplicațiile. Dar de ce ne mai gândim să reciclăm plasticul și nu renunțăm la el cu totul? Pentru că plasticul are pe lângă incontestabile dezavantaje și numeroase avantaje importante pe care înlocuitorii cunoscuți nu le au, iar cei care tocmai se cercetează vor trebui să le egaleze.

Avantajele plasticului pe care trebuie să le egaleze înlocuitorii

La sfârșitul anului 2018 a apărut un nou studiu, bazat pe cercetări începute în 2014, coordonat de Divizia pentru Plastic a Consiliului American de Chimie (Plastics Division of the American Chemistry Council – ACC) și de Asociația Canadiană a Industriei plasticului (Canadian Plastics Industry Association – CPIA) și publicat pe plastics.americanchemistry.com. Foarte amplu și detaliat, raportul demonstrează că din multe puncte de vedere plasticul este un material mult mai sustenabil decât înlocuitorii din hârtie, carton, sticlă, oțel, aluminiu, textile, cauciuc sau plută care ar fi mult mai nocivi pentru mediu.

Cercetătorii au analizat diverse categorii care reprezintă între 95% și 99% din totalul ambalajelor din plastic utilizate în SUA și Canada: sacoșe, recipiente pentru băuturi, dopuri și capace, folie, alte ambalaje rigide și flexibile. Potrivit unui articol publicat de Joshua Poole pe packaginginsights.com, toate materialele plastice investigate erau produse din materii fosile – gaze naturale și petrol. Specialiștii au exclus rășinile plastice din biomasă deoarece ”cotele de piață ale acestor materiale nu sunt încă suficiente pentru a evalua înlocuirea lor cu alte materiale”.

Materialele analizate ca alternative pentru plastic au fost: oțel, aluminiu, sticlă, diverse combinații pe bază de hârtie, inclusiv carton ondulat, hârtie de ambalaj, carton (plastifiat și neplastifiat), compoziți și laminați din hârtie, textile și lemn, iar pluta și cauciucul au fost luate în calcul ca alternative pentru dopuri și sisteme de închidere.

Studiul demonstrează că la toate tipurile de impact analizate plasticul are efecte negative mai mici decât înlocuitorii.

  1. Ambalajele din plastic sunt mai ușoare decât înlocuitorii pentru ambalaje cu aceleași funcții.
  2. Plasticul conține o resursă de energie mai mare decât alternativele, deci obține efecte superioare la recuperarea energetică prin ardere.
  3. Materialele plastice au nevoie de mai puțină apă per kilogram decât alte materiale în procesul de fabricație.
  4. Plasticul nu se descompune, deci nu produce emisii de metan la depozitare. Iată că dezavantajul major al materialului poate fi și un avantaj în sine.

Raportul conchide: ”Plasticul are multe proprietăți care l-au făcut o alegere populară pentru ambalaje. Proprietăți ca greutatea mică, rezistența, flexibilitatea, capacitatea de a proteja la impact și funcția sa de barieră fac ca plasticul să fie foarte potrivit pentru ambalarea și protejarea produselor la transport și livrarea către consumatori fără scurgeri, alterări sau alte stricăciuni. Rezultatele analizării înlocuitorilor arată că plasticul este o alegere eficientă pentru ambalaje și din punctul de vedere al diverselor tipuri de impact asupra mediului”.

”Inovatoarele ambalaje din hârtie”

Un studiu recent realizat de Sonoco la nivel global arată că consumatorii tind mai mult să cumpere mărci premium, organice, dacă ambalajul are un ”aspect natural”. Din acest punct de vedere, ambalajele din hârtie sunt bine poziționate în mintea consumatorului grăbit și ocupat, căruia îi sugerează copaci înverziți și păduri frumoase. Imagini idilice, desigur, nu viziuni cu defrișări masive.

Hârtia este un material din surse regenerabile în mod natural (”din păduri gestionate sustenabil”), este reciclabilă și compostabilă, oferă ambalajelor o aparență de ”naturalețe” și poate fi imprimată pentru a transmite valorile brandului și mesaje de sustenabilitate consumatorului aflat în fața raftului – subliniază adepții înlocuitorilor pe bază de hârtie.

Seduse de aceste avantaje și dornice să atragă preferințele consumatorilor, o mulțime de companii au lansat ambalaje pe bază de hârtie pentru diverse produse, de la apă la lactate, gustări, mâncare pentru animale ș.a. Deși au reușit să facă vâlvă pe piață și au cucerit probabil mai mulți consumatori, părerea mea este că ambalajele lor sunt o struțo-cămilă cu procentaj mai ridicat de cămilă, adică de hârtie.

Ambalajul Mondi creat pentru Mera

Ambalajul Mondi creat pentru Mera

Un ambalaj din hârtie 100% are aplicații foarte limitate și este nevoie să se introducă alte materiale – ca atare sau prin plastifiere ori laminare – pentru a proteja de umiditate, uleiuri, grăsimi, gaze etc.

Mondi a creat în 2018 pentru clientul său Mera un ambalaj foarte arătos din hârtie. Cutia pentru hrană de animale din imaginea care a însoțit comunicatul de presă la lansare nu este 100% din hârtie. După cum vedeți, are și o fereastră din plastic pentru a vizualiza deliciile pentru câini adulți, mult mai mică decât la cutiile din aceeași gamă destinate specialităților pentru pisici. De fapt, ambalajul este făcut din hârtie cu un strat transparent de poliester (PET) la mijloc, iar în interior are un alt strat transparent de polietilenă de joasă densitate (LDPE) cu rol de protecție. Combinația de hârtie + PER + PE este considerată un ”ambalaj inovator” foarte potrivit gamei Mera de mâncăruri gătite pentru animale și ”păstrează nuggets-urile coapte crocante la calitate naturală” – a declarat Fitore Loshaj, unul dintre directorii de vânzări ai companiei Mondi, citat de packaginginsights.com.

Bioplastic din lemn pentru noi ambalaje de hârtie

Biorafinăria UPM din Lappeenranta (Finlanda) a început producția de naftă diesel și BioVerno din surse regenerabile pe bază de lemn în 2015 și apoi a început să caute parteneri pentru a-și testa inovațiile ca materii prime. Așa se face că în februarie 2019 producătorul de lactate Arla Oy a anunțat lansarea în colaborare cu UPM a 40 milioane de ambalaje ce urmează să fie puse pe piață în acest an. Compania chimică Dow a transformat nafta de la UPM în bioplastic pe bază de lemn, iar EloPak a produs ambalajele cu bioplastic pentru Arla.

Noile ambalaje Arla cu bioplastic UPM

Noile ambalaje Arla cu bioplastic UPM

Reprezentanții Arla au declarat pentru packaginginsights.com că bioplasticul este foarte potrivit pentru produsele lactate și are aceleași caracteristici tehnice ca materialele plastice din ambalajele convenționale. În plus, după utilizare bioplasticul poate fi reciclat pe același flux ca și plasticul. Conducerea companiei mai spune că utilizarea bioplasticului din lemn la cutiile Arla va reduce nevoia de plastic din surse fosile cu 180.000 de kilograme pe an și va scădea cu o cincime amprenta de carbon a ambalajelor companiei.

Noile ambalaje Arla cu bioplastic

Noile ambalaje Arla cu bioplastic

În prezent, nafta de origine vegetală de la UPM este folosită pentru plastifierea cartonului și nu a fost încă testată pentru alte aplicații, iar proiectele viitoare vor explora potențialul în diverse alte materiale, cum ar fi foliile.

JUST Water in Tetra Top®

JUST Water in Tetra Top®

În ultimul timp piața a înregistrat o explozie de lansări de ambalaje din hârtie hibride sau cu bioplastic. Un exemplu de răsunet este JUST Water dezvoltat de Tetra Pak, realizat din 54% hârtie, 28% bioplastic, 3% aluminiu și 15% folie de protecție din plastic. Compania vrea să dezvolte și un ”bio-aluminiu” astfel încât ambalajele Tetra Pak din carton să fie 100% din surse regenerabile.

Mario Abreu, vicepreședintele Tetra Pak pentru Sustenabilitate și președintele Forumului pentru Sustenabilitate, a declarat că deși compania investește masiv în utilizarea biopolimerilor, e nevoie ca toată piața să i se alăture. ”Suntem astăzi cel mai mare utilizator de biopolimeri, dar piața nu e aici. Este o piață foarte mică, aflată la început de drum. Ceea ce facem este să tragem materiale din piață ca să ajutăm industria polimerilor să-și creeze o infrastructură mai bună ca să producă mai mulți biopolimeri astfel încât să-i putem produce și noi. Ca lider în domeniu, aducem pe piață aceste produse, deși oferta este limitată și vrem să ajutăm piața să se schimbe”, a spus Abreu.

În februarie 2019 s-a format un puternic grup american pentru susținerea produselor de origine vegetală, Plant Based Products Council (PBPC) care vrea să încurajeze utilizarea materialelor vegetale inclusiv pentru ambalaje și a anunțat că piața de desfacere este pregătită. Între fondatori se numără mari companii din industria alimentară ca Archer Daniels Midland, Cargill și Tate & Lyle. Una dintre premisele apariției PBPC a fost cererea din partea consumatorilor: un sondaj a arătat că deși doar 13% știau ce este bioplasticul, odată ce le-a fost descris, 90% au spus că își doresc așa ceva.

PBPC are multe inițiative, dintre care una mi s-a părut foarte interesantă din perspectiva consumatorului: a lansat o bază de date ușor de utilizat care prezintă peste 480 de produse obținute din plante aflate pe piață și urmează să se extindă pe măsură ce apar altele noi. Platforma explică avantajele produselor bio pentru a-i ajuta pe oameni să ia decizii cât mai sustenabile, în cunoștință de cauză.

Tendința cu bioplasticul sună bine. Dar câte păduri sustenabile va consuma?

Tare mă tem că n-a calculat nimeni la câte miliarde de ambalaje și în ce cantitate poate fi folosit bioplasticul pe an la nivel mondial. Chiar în varianta cea mai optimistă, în care toate ambalajele actuale din plastic vor fi înlocuite de unele din bioplastic reciclabil și biodegradabil, de cât lemn din păduri ”gestionate sustenabil” va avea nevoie industria producătoare? Cât de ecologic este procesul de producție de la biorafinării și pe tot lanțul? Iar din procesul de reciclare ce materiale vor ieși și la ce aplicații vor putea fi folosite? Ce costuri nete implică utilizarea noilor materiale pentru mediu, economie și bunul trai al oamenilor?

Ar trebui să evalueze cineva toate tipurile de impact, măcar după modelul studiului din industria plasticului convențional cu care am început articolul. Dar să nu se limiteze la SUA și Canada, ci să includă și țări ca a noastră, ca Brazilia, India, Africa de Sud. Să evalueze efectele pe tot mapamondul.

S-ar putea ca lucrurile să se rezolve mai bine dacă am recicla 100% plasticul și n-am avea ambalaje hibrid. Să fie simplu pentru orice copil că recipientul de plastic se pune în sacul de reciclare și nu trebuie nimeni să jupoaie plasticul de pe carton sau să separe folia de aluminiu de hârtie. Să avem plastic alimentar pe care să-l reciclăm și reutilizăm astfel zeci de ani tot pentru alimente, fără să producem altul nou, iar după ce nu va mai corespunde utilizării la alimente, să-i dăm alte utilizări care să permită foarte multe reciclări.

Ținem sub observație ambele direcții, iar în numerele viitoare vom analiza împreună exemple reprezentative pentru evoluția fiecăreia.

Tags:

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *