LOADING

Type to search

Cum s-a încins piața de soia până a dat foc Amazoniei

Analiză Business Editorial Featured Stiri studiu Trend Uncategorized

Cum s-a încins piața de soia până a dat foc Amazoniei

Irina Tomsa decembrie 13, 2019
Share

De la ulei ieftin și alimente ”sănătoase” la biocombustibil și produse industriale ecologice

M-am documentat mult despre incendiile care au devastat Pădurea Amazoniană în 2019 și am aflat că una dintre principalele cauze ale dezastrului ecologic este dorința unor țări de a-și crește suprafețele plantațiilor de soia.

M-am întrebat ce anume o fi inflamat într-atât piața de soia. Să fie oare cererea în creștere pentru produsele ecologice, inclusiv cerneluri, vopseluri, adezivi, produse de etanșare despre care voiam inițial să vă scriu? S-a descoperit rețeta unui aliment din soia care să eradicheze foametea? Ce s-a întâmplat în 2018-2019 ca să se ajungă aici? Nu am găsit nicăieri răspunsul, așa că m-am documentat, am pus cap la cap informațiile și am făcut deducții de bun-simț.

Pentru a înțelege interesele care guvernează piața, am vrut întâi să văd care sunt cei mai mari producători. Apoi am vrut să aflu ce a determinat cererea de soia de-a lungul ultimelor decenii. Am aflat și ce a produs scânteia în 2018. Mi s-a părut curios că nimeni n-a mai pus cap la cap aceste fapte și n-a analizat traseul logic. Pe parcursul documentării am descoperit însă o întreagă istorie de manipulări, fake news și mușamalizări, așa că nu m-am mai mirat.

Pe locul I, Statele Unite

Statele Unite sunt cel mai mare producător mondial de soia, iar pe locul al II-lea, la o distanță tot mai mică în ultimii ani se află Brazilia, care speră să-și întreacă în 2020 competitorul. De la locul al III-lea în jos se numără Argentina, China, India, Paraguay, Canada, iar restul intră la ”și altele”, potrivit statista.com. Nu mă așteptam să văd SUA atât de sus în top și am cercetat istoria.

Cum a intrat soia în țara tuturor posibilităților

Soia (Glycine hispida) este o plantă erbacee din familia leguminoaselor originară din Asia. History.com scrie că soia, atestată documentar în China încă din secolul al XI-lea î.e.n., a ajuns în America în 1765. Atunci un fermier pe nume Samuel Bowen și-a dorit să înființeze o mică plantație de soia în Savannah, Georgia, pentru a produce sosul tradițional chinezesc, notează site-ul care îl citează pe Matthew Roth de la Universitatea din Pennsylvania, autorul cărții ”Magic Bean: The Rise of Soy in America”.

Ceea ce a început dintr-un fel de capriciu al unui fermier căruia îi plăcea sosul de soia a ajuns, după cum vom vedea, să întreacă orice imaginație. Domnul Bowen și-a îndeplinit visul. Planta s-a prins repede, era rezistentă și productivă, iar dincolo de sos au apărut diverse utilizări neașteptate. Roth menționează că în timpul Războiului Civil soldații foloseau boabe de soia ca substitut pentru cafea, dar este sceptic: ”am impresia că a fost o păcăleală cu comenzi prin poștă care a primit recenzii amestecate”.

Boabele de soia au fost apoi transformate într-un înlocuitor de făină de grâu pentru diabetici, dar avantajul lor cel mai important s-a dovedit la utilizarea în furaje pentru porci și păsări, continuată și azi la scară globală.

În zorii veacului trecut, soia îi fascina pe americani, care o studiau pe toate părțile și-i căutau noi întrebuințări. În 1904 specialistul în științe agricole George Washington Carver a descoperit că boabele erau bogate în proteine și a emis de asemenea teoria conform căreia rotația culturilor cu plantații de soia ar crește calitatea solului. Fermierii americani au apreciat argumentele și s-au pus pe plantat.

Reclama Ford din 1946. Sursa: History.com.

Reclamă din 1946 care îl înfățișează pe John Ford în mijlocul unei plantații. Compania anunța că este ”prima care cultivă piese auto la fermă”. Sursa foto: History.com.

Miracolul înfăptuit de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea

Primul Război Mondial a dus la nevoia de a folosi soia cea bogată în proteine ca substitut pentru carne în alimentația umană. Roth spune că guvernul SUA a trimis un cetățean de origine chineză pe nume Yamei Kin înapoi în țara natală cu misiunea de a investiga tofu și utilizările sale ”la sursă”. În paralel, echipe de economiști și bucătari americani încercau să facă pâine și alte alimente din soia, dar au constatat că boabele erau greu de gătit.

History.com nu spune continuarea poveștii profesorului Roth, ca să aflăm cu ce informații s-a întors chinezul Kin. Dar n-avea cum să vină cu tolba plină de rețete. Asiaticii folosesc soia de sute de ani, dar niciodată nu au considerat-o un substitut pentru carne. Din datele cele mai recente, furnizate chiar de industria de soia, consumul din China, Indonezia, Coreea, Japonia și Taiwan variază între 9,3 și 36 de grame pe zi per locuitor, ceea ce echivalează cu câteva bucățele de tofu adăugate într-o supă miso.

Roth spune că printre marii pionieri ai alimentelor din soia a fost Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, care patrona câteva sanatorii și colegii sanitare americane. Clienții de aici, dispuși să mănânce înlocuitori de carne și de lactate din soia, au devenit o sursă frumoasă de venituri pentru fabricile adventiste de alimente care din 1930 și-au dezvoltat și o rețea de magazine cu ”hrană sănătoasă”. Tot adventiștii au fost primii care au produs mazăre la cutie în anii 1910, substitute de carne în anii ‘20 și lapte de soia în anii ‘30.

Fordul cu caroserie din soia

Fordul cu caroserie din soia prezentat la Dearborn în 1941. Sursa foto: TheHenryFord.org.

Henry Ford, inventatorul automobilului și fondatorul mărcii care-i poartă numele, era atât de fascinat de plantă încât a cultivat-o pe hectare întregi. Și-a făcut un costum din fibre proteice din soia în care se poza pentru reviste, dar avea și ambiția să cupleze tehnologia auto cu roadele agriculturii, așa că a decis să producă un automobil din plastic derivat din soia.

Potrivit TheHenryFord.org, automobilul Ford ”din soia” a fost produs și prezentat în premieră pe 13 august 1941 la Dearborn. Potrivit declarației designerului Lowell E. Overly care a lucrat la realizarea prototipului, caroseria era din ”fibră de soia într-o rășină fenolică cu formaldehidă pentru impregnare”. Primul automobil Ford ”din soia” a dispărut din cauze neclare, iar următorul a fost distrus în procesul de fabricație. Apoi a venit Al Doilea Război Mondial, care a schimbat toate prioritățile și experimentele n-au fost reluate.

Totul pentru front, totul pentru soia!

Încă din Marea Criză izbucnită în 1929, soia era rafinată pe scară tot mai largă și inclusă sub formă de ulei în diverse produse alimentare. După a doua conflagrație mondială, soia devenise deja o prezență importantă, dar invizibilă în hrana americanilor. Matthew Roth spune că din plantație până la farfurie ”soia își pierduse pierdut identitatea”, fiind rafinată în ulei sau margarină și ajungea prin intermediul furajelor în carnea de porc, pui, vită și în lapte.

Istoria solid documentată de pe soyinfocenter.com detaliază cum în Al Doilea Război Mondial guvernul american a încurajat fermierii să cultive soia, nu doar prin afișe care spuneau ”Cultivând mai multă soia, ajutați America să distrugă dușmanii libertății!”, ci și prin ajutoare financiare consistente. Ca urmare, plantațiile s-au extins.

Alimentele din soia au ajuns cu adevărat în meniul americanilor și de aici în întreaga lume datorită mișcării hippie începând din anii ‘60. Partizanii mișcării au promovat tofu ca aliment vegetarian ”responsabil”, apoi au îmbrățișat și înlocuitorii de carne și lapte din soia. Amploarea curentului și propagarea rapidă a noii mode în alimentație și stil de viață dincolo de granițele SUA au favorizat culturile de soia, exporturile și profiturile cultivatorilor americani.

În anii ’80 producătorii de soia au mai primit o veste bună: s-a descoperit că boabele conțin substanțe fitochimice care ar putea fi responsabile de scăderea colesterolului și de combaterea unor forme de cancer. Industria de soia era deja o super-putere economică nu doar în America, ci și la nivel global, fiindcă SUA intrase încă de la sfârșitul anilor ’50 în cursa pentru locul întâi în topul exportatorilor mondiali.

Afiș de propagandă guvernamentală, SUA 1944. Sursa foto: Pinterest.

Afiș de propagandă guvernamentală, SUA 1944. Sursa foto: Pinterest.

Cu ce fake news s-a întins uleiul de soia pe 80% din piața americană

Între 1980 și 1990 industria de soia din Statele Unite era încântată de profit, dar voia mai mult. Fermele de animale aduceau comenzi mari, consumul în alimentație mergea bine, existau aplicații farmaceutice și industriale foarte rentabile, dar mereu e loc de mai bine. Așa că strategii industriei au lansat o campanie de marketing cu obiectivul de a intensifica masiv consumul de ulei de soia în alimentație.

Teza conform căreia grăsimile saturate din unele uleiuri cresc colesterolul și provoacă maladii cardiovasculare vă este cunoscută? La noi au apărut doar vagi ecouri târzii, dar ea a fost lansată în SUA în 1985 și a continuat cu obstinație, având în bătaia puștii uleiurile de palmier și cocos, care ar conține mari cantități de grăsimi saturate. Nici un studiu științific nu a confirmat acuzația, ba dimpotrivă: cercetătorii au dovedit că uleiurile de palmier și de cocos sunt inofensive pentru sistemul cardiovascular, însă vocile lor nu s-au mai auzit pe fondul gălăgios al campaniei pro soia.

În doar câțiva ani, uleiul de soia a ajuns la 80% din ponderea uleiurilor vegetale consumate de americani. Industria nu a spus însă că produsul pe care-l comercializa nu era ulei vegetal natural, ci ulei hidrogenat din soia, care conține acizi grași trans, care chiar sunt dăunători pentru inimă.

În 2002, Institutul de Medicină din SUA a dat publicității o declarație în care spunea că ”nici un nivel de grăsimi trans nu este considerat sigur pentru alimentație”, dar vestea n-a afectat deloc industria uleiului de soia. Strategii își îndreptaseră de ceva timp tunurile împotriva ”grăsimilor animale pline de colesterol”, iar efectele se vedeau deja la nivel global. Oamenii au fost convinși să evite untul, untura, baconul și carnea grasă de orice fel, preferând margarina și crescând consumul de ulei vegetal. Ca urmare, toată piața uleiurilor vegetale a crescut, iar de această creștere a profitat cel mai mult uleiul din soia împreună cu derivatele lui.

Nici astăzi nu vorbește nimeni sus și tare despre dezavantajele pentru sănătate ale uleiului din soia. Consumatorul obișnuit știe doar că este un ulei pe care-l poate folosi la orice mâncare, nu fumegă la temperaturile înalte necesare prăjirii ”la ceaun”, are un gust neutru care nu-l schimbă pe cel al preparatelor și mai ales este teribil de ieftin. Oamenii de bună-credință au prostul obicei să creadă că dacă un produs s-ar dovedi nociv ar fi scos de pe piață sau măcar ar exista avertismente peste tot, așa cum sunt cele privitoare la tutun.

Au apărut biodieselul și o mulțime de produse ”bio” din soia, dar culturile nu sunt bio deloc

Din 2000 încoace, industria și-a diversificat producția cu mai multe tipuri de margarină, lapte de soia, batoane nutritive, pudră proteică, înlocuitori de carne și de produse din carne etc. A fost produs și se comercializează cu succes carburantul biodiesel din soia, s-au dezvoltat produse pentru diferite industrii: agrozootehnică, farmaceutică (mai ales cele de larg consum ca lecitina și vitamina E). De asemenea, au fost create alternative ”bio” pentru diverse sectoare: materiale de construcții, chimie, cosmetice și îngrijire personală ș.a.m.d., inclusiv pentru domeniul ambalajelor și cel tipografic, după cum știți.

În ultimele decenii însă, soia modificată genetic a devenit cultura de bază pentru că e rezistentă la toxine și fermierii americani pot folosi din belșug toxicul erbicid glifosat (cunoscut sub denumirea comercială de Roundup, produsul brevetat de Monsanto).

De ani de zile se tot fac studii care demonstrează că Rondup este nociv, dezvăluind tot mai multe efecte negative ale substanței. Deși Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului (IARC) a declarat în 2015 glifosatul ca fiind un “cancerigen uman probabil”, în 2017 erbicidul a fost reautorizat pe piața europeană pentru o perioadă de cinci ani. Culmea coincidenței: exact până în 2022, când îi expiră lui Monsanto (azi Bayer) licența pentru Roundup.

Iar când în culturile americane de soia reziduurile de glifosat au ajuns de trei ori mai mari decât nivelul maxim admis, ce credeți că s-a întâmplat? FDA a schimbat normele și a triplat pragul maxim. Asta înseamnă să fii super-putere și să ai aliați de același calibru.

Legenda ”superalimentului” e înghițită pe nemestecate

Americanii au reușit să-și facă plantațiile de soia cât mai productive și vor cât mai multe aplicații cu valoare adăugată pe care să le desfacă pe cât mai multe piețe. Alimentele din soia sunt din nou pe val grație tendinței vegane în creștere și chiar dacă uleiul ieftin și nu prea sănătos n-a cucerit Europa, pe bătrânul continent debarcă tot mai multe ”lactate” din soia, înlocuitori de carne și de produse din carne, băuturi și tot felul de preparate care promit lungi liste de beneficii datorate ”superalimentului” numit soia. Cele mai multe promit o siluetă de vis, un organism sănătos, imunitate, energie, frumusețe, armonie cu natura și protecția animalelor. Adică aproape tot ce-și poate dori cineva, exceptând inteligența.

Tendințele vegetariene sunt pe val de câțiva ani buni, iar adepții lor sunt promotorii consumului de produse din soia pe care le consideră un mijloc de a salva animalele de fermă și o hrană sănătoasă. Argumentul imbatabil în favoarea ”superalimentului” care îi convinge nu doar pe vegani este acela că asiaticii consumă de sute de ani soia și toată lumea știe că sunt sănătoși, longevivi, eficienți, n-au probleme cu greutatea corporală etc.

Da, dar repet: conform statisticilor chiar și în ziua de azi consumul de soia în China, Indonezia, Coreea, Japonia și Taiwan variază între 9,3 și 36 de grame pe zi per locuitor. Cum am mai spus, 36 de grame echivalează cu o supă miso cu câteva cubulețe de tofu.

Mai important decât atât: asiaticii nu consumă soia modificată genetic și cu reziduuri de erbicid toxic transformată în ulei hidrogenat sau alte produse conexe, ci folosesc metodele lor tradiționale, lăsând boabele la fermentat pentru un timp suficient de îndelungat pentru a distruge toxinele prezente în mod natural și la culturile bio.

Institutele de cercetare din întreaga lume au realizat sute de studii și au analizat toate componentele chimice ale boabelor de soia, consemnând apoi la ce ar fi bună fiecare. Da, este adevărat că soia conține proteine, vitamine, acizi grași și o serie de alte substanțe benefice, dar depinde foarte mult cum este procesată sau gătită, în ce cantități e consumată și de cine.

Nici americanii, cei mai vechi consumatori ai uleiului și alimentelor din soia, nu au apucat încă să aibă un istoric care să-i facă subiecți relevanți pentru studii serioase și reprezentative despre efectele alimentației bogate în soia la bebeluși, studenți, adulți, gravide și vârstnici.

Și chiar dacă aceste studii vor apărea cu rezultate negative și cele mai importante foruri de sănătate vor declara că nu este indicat consumul unor substanțe din soia, industria americană de profil este prea puternică pentru a se lăsa afectată.

Vă spuneam că atunci când s-a ridicat problema grăsimilor trans din uleiul hidrogenat de soia, Institutul de Medicină din SUA a declarat în 2002 că ”nici un nivel de grăsimi trans nu este considerat sigur”. Suntem în 2019 și un raport recent realizat de compania de cercetări de piață IMARC are previziuni roz pentru perioada 2020-2024: uleiul de soia va cunoaște o creștere frumoasă a cererii în următorul interval, mai ales pentru că e ieftin și de aceea dezirabil pe piețele ”emergente”, dar și pentru că este foarte sănătos, nu îngrașă etc. Motivația conține toate promisiunile minunate pe care le-am enumerat mai sus, plus multe altele, astfel încât și eu aproape că am fost tentată să cumpăr. Asta înseamnă marketing briliant: să manipulezi chiar și un publicitar cu peste 20 de ani experiență care s-a documentat intensiv și tocmai scrie despre aspectele negative majore ale produsului tău.

Avertisment: urmează un paragraf cu conținut amețitor

În afară de utilizările pentru industria alimentară, zootehnică și farmaceutică, uleiul de soia are numeroase aplicații în diverse industrii unde e folosit ca substitut pentru produse petrochimice. În momentul de față, cea mai promițătoare dintre acestea este biocombustibilul, dar există și plastic, cauciuc, vopseluri (inclusiv tip latex sau emailate), cerneluri, adezivi, produse de etanșare, masticuri, lubrifianți, solvenți, lumânări, insecticide, perne de scaun, creioane și multe altele.

Cât de multe altele? Amețitor de multe. În lista de pe soynewuses.org/products numai cele cu litera A se întind pe aproape 5 pagini. La B sunt și mai multe, fiindcă o mulțime de produse au denumiri care încep cu particula Bio. Sunt covoare, cosmetice de tot felul, inclusiv fixativ de păr, produse de curățat tot ce se poate curăța, ulei hidraulic…

Am citit articolele de pe ussoy.org (un alt site al industriei americane de soia) din categoria utilizări industriale. Vă enumăr primele subiecte, în ordinea afișată la data documentării: 1) ulei pentru finisarea mobilei de lux; 2) șlapi și încălțăminte de ploaie; 3) gazon artificial moale ca iarba și foarte rezistent; 4) vopsea pentru marcaje rutiere, și ea plină de calități; 5) anvelope, dar colaborarea cu Goodyear e deja o știre din 2017.

Ce a dezechilibrat totuși piața de soia în 2018?

China este cea mai mare piață de desfacere pentru soia și în același timp o țară aflată în duel comercial cu SUA. Pe scurt, Trump a impus Chinei noi taxe pe mărfuri, iar în 2018 China a ripostat renunțând la importurile de soia din SUA. După șase luni și ceva, situația s-a detensionat ca urmare a unui armistițiu între Donald Trump și omologul său Xi Jinping. Americanii s-au văzut nevoiți să se gândească la piețe alternative, pentru că situația s-ar putea repeta. Iar competitorilor ca Brazilia, Argentina și Paraguay le-au sclipit ochii gândindu-se că într-o zi ar putea fi ei aleșii Chinei și și-au propus să producă mai mult.

În aprilie 2019 site-ul oficial al Uniunii Europene a publicat documentul ”Declarație comună UE-SUA: Statele Unite ale Americii sunt principalul furnizor de boabe de soia al Europei, importurile americane crescând cu 121%”. Rata de creștere se referă la intervalul iulie 2018 – aprilie 2019, iar în acel moment spațiul comunitar devenise pentru americani cea mai atrăgătoare piață de desfacere cu 22%, urmată de China cu 18% și Mexic 9%. S-a dovedit așadar că producătorii americani de soia pot dormi liniștiți chiar dacă s-ar duela iarăși Xi Jinping și Trump.

America Latină crede în visul american, deși ”superalimentul” nu-i ține de foame

În America Latină soia a ajuns la sfârșitul secolului al XIX-lea și era folosită inițial doar la furaje. Imigranții japonezi care au început să se stabilească în Brazilia în 1908 au deschis calea utilizării boabelor în alimentația umană sub formă de tofu, sos de soia și alte preparate din bucătăria lor tradițională.

La începutul veacului trecut Brazilia, Argentina, Paraguay, Mexic și Columbia aveau plantații de soia destul de întinse. Al Doilea Război Mondial și apoi creșterea demografică au mărit cererea de produse din soia, care s-a extins de la cele tradiționale de sorginte asiatică la alimente bogate în proteine ca tortillas sau pâine cu adaos de făină de soia.

Reclamă la Saci, un produs Coca-Cola, Brazilia, anii 1960. Sursa: spicyvanilla.com.br.

Reclamă la Saci, un produs Coca-Cola, Brazilia, anii 1960. Sursa foto: spicyvanilla.com.br.

Un gigant american a sărit în ajutor: Coca-Cola a lansat în Brazilia în 1969 prima sa băutură pe bază de soia, numită Saci. Produsul fusese dezvoltat la solicitarea Organizației Națiunilor Unite și ca atare conținea proteine, grăsimi, zaharoză și un grup de vitamine astfel formulate încât sticla de 200 de mililitri să asigure 25% din doza zilnică recomandată. Proiectul a fost oprit în 1976 din cauză că Saci nu ajungea unde trebuia să ajute, produsul fiind prea scump. Desigur, site-ul oficial al companiei nu spune asta, ci subliniază că Coca-Cola a produs încă din anii ’60 o băutură hrănitoare destinată ”celor mai sărace națiuni din lume”.

Din informațiile de pe soyinfocenter.com se pare că invenția cu adevărat utilă a fost cea introdusă în Brazilia de R.H. Moretti în 1977: ”vaca mecanică”, o instalație capabilă să producă până la 200 de litri lapte de soia sterilizat pe oră chiar în punctul de distribuție, adică în spitale, școli etc. Invenția a fost premiată, iar sistemul a avut mare succes în epocă, însă nu am găsit surse din care să aflu ce s-a întâmplat cu vaca mecanică după anul 1981.

Țările sud-americane și-au orientat cercetările spre utilizarea în domeniul alimentar, căutând formule cu soia hrănitoare în special pentru bebeluși și copii. Sunt state care se luptă cu sărăcia și au nevoie de alimente ieftine. Nu este o cerere determinată de teorii conform cărora grăsimile de origine animală ar fi nesănătoase, ci de faptul că pentru mulți oameni lactatele și carnea sunt pur și simplu prea scumpe. Cercetătorii caută încă soluții pentru crearea unor băuturi din soia care să fie la fel de bogate nutritiv ca laptele, dar semnificativ mai ieftine și cu un gust pe care copiii să-l accepte. Optimismul oamenilor de laborator se stinge când se ajunge la calculele financiare pentru tot lanțul de producție și distribuție.

Țările sărace își ard pădurile ca să producă soia din care țările bogate să fabrice produse bio

Producția de soia a fost intensificată în ultimii zece ani în Brazilia, Argentina, Bolivia și Paraguay. Acestea sunt exact țările care s-au confruntat cu cele mai mari defrișări, iar deciziile luate recent de guvernanți pentru a crește suprafețele destinate fermelor de soia, de palmier pentru ulei și de bovine au dus în 2019 la cele mai devastatoare incendii din zona Amazonului.

În jungla amazoniană defrișările ilegale sunt o poveste lungă, iar înființarea fermelor a agravat problemele și înainte de acest an devastator. Centrele agrozootehnice au nevoie de drumuri pe care să treacă utilajele agricole și camioane cu marfă, centrale electrice, benzinării și multe alte elemente de infrastructură. Drumurile care trec prin pădure le simplifică munca tăietorilor ilegali de lemn. Camioanele și centralele electrice poluează, divizează habitate, sărăcesc ecosisteme și comunități.

De bunurile produse în fermele agrozootehnice din Amazonia nu beneficiază populația săracă, ci acestea ajung la export, sau adesea sunt în mare parte contractate direct de giganții multinaționali, la un preț și mai mic. Iar argumentul cu înmulțirea locurilor de muncă e neconvingător: fermele sunt intens mecanizate și au nevoie de puțini lucrători, și aceștia necalificați, deci mână de lucru ieftină.

Președintele brazilian Jair Bolsonaro, venit la putere în 2018 și care a crescut în primăvara lui 2019 suprafețele de pădure care pot fi defrișate legal, provocând incendiile care au șocat planeta, are ambiția ca țara sa să devanseze SUA și să preia supremația exporturilor de soia. Ceea ce, conform predicțiilor, se va și întâmpla chiar în 2020, când Brazilia va deveni cel mai mare exportator mondial. De pe pământurile care încă mai fumegă va obține producția suplimentară.

Toate estimările indică o creștere a cererii globale de soia în intervalul 2020-2024, iar cel mai recent raport disponibil pe care l-am consultat spune că principala oportunitate este pentru uleiul ieftin, numai bun pentru ”piețele emergente”. Adică țările sărace. Faptul că uleiul poate fi transformat și în alte produse, alimentare și non-alimentare este menționat în treacăt, la final.

Prin urmare, Brazilia, Bolivia și Paraguay își ard pădurile și distrug ecosisteme unice în lume ca să obțină mai multe boabe de soia pe care să le vândă ieftin la export, ca atare sau sub formă de ulei pentru alte țări care se confruntă tot cu sărăcia și foametea. La fel, ba chiar la un preț mai mic își vor vinde producția unor țări dezvoltate, cu industrii capabile să transporte boabele ieftine în produse cu valoare adăugată, de la biocombustibil la produse industriale, farmaceutice, chimice, cosmetice și alimentare ”bio” pe care piețele sofisticate le cer tot mai insistent, în numele sustenabilității.

P.S.: Poate v-a scăpat îndemnul ”soia pentru arme”:

Afiș de propagandă al guvernului SUA din Al Doilea Război Mondial. Sursa foto: Pinterest.

Afiș de propagandă al guvernului SUA din Al Doilea Război Mondial. Sursa foto: Pinterest.

Tags:

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *